Text: Elena Boholț
Foto: Gabriel Boholț/www.cvcz.ro
O filă de istorie prea puțin cunoscută astăzi este Cetatea Zânelor, care străjuiește orașul Covasna, de la marginea Munților Vrancei. Mirajul aurului, legende și mituri se rostogolesc de-a valma precum apele repezi de munte în jurul Cetății Zânelor, însă realitatea este că aici se află o străveche cetate dacică, prea puțin cercetată și aproape ascunsă ochilor turiștilor, care s-ar putea bucura de vestigiile istorice, ce pot fi asemănate cu mândra Cetate Sarmizegetusa, ori celelalte cetăți dacice din Munții Orăștiei.
Ne aflăm în orașul Covasna, unde am avut șansa să îl întâlnim pe domnul doctor Nicolae Enea – medic primar balneofizioterapeut și de recuperare medicală -, cel care a reușit în urmă cu câțiva ani, prin diplomație și multă iubire și apreciere a valorilor românești, să îi convingă pe toți membrii Consiliului Local al Primăriei Covasna să voteze un proiect de hotărâre care a consfințit ca în prima duminică din luna august, în fiecare an, să fie sărbătorită în localitate „Ziua Sitului arheologic Cetatea Zânelor”. În această zi, la poalele munților, de unde începe drumul către cetate, vin arheologi și prezintă turiștilor sau localnicilor rezultatele cercetărilor din zonă și apoi sunt organizate drumeții de pe Dealul Florilor Voineşti-Covasna până sus, la cetate.
„Eu am știut de această cetate, de când eram copil. M-am născut în Covasna și am crescut aici. Când eram la școală, mergeam cu clasa, făceam ceva săpături și descopeream vase de lut, câte o monedă, un cuțit… Nu mare lucru. Noi, cei de aici, o știam de cetate dacică”, mărturisește doctorul Enea. Așa cum este ea cunoscută astăzi, a fost descoperită practic dintr-o întâmplare. În anul 1995, a fost o furtună puternică, care a smuls brazi înați și pini, cu tot cu rădăcini, din vârf de munte. Trei ani mai târziu, au început săpăturile arheologice de către o echipă condusă de Viorica Crişan, director adjunct al Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca. Numele de Cetatea Zânelor a fost dat de către doamna Crișan.
„Arheologii veneau în fiecare vară și stăteau două-trei luni, să facă săpături. Erau ajutați și de copiii de la școală din Covasna. Munca lor s-a întins pe vreo 20 de ani și mai bine. Tot ce se descoperea se punea deoparte”, povestește doctorul Nicolae Enea. Așa s-a descoperit aici o cetate amplasată pe cinci niveluri în munte, în formă de spirală, iar de pe platoul cetăţii se poate observa depresiunea Târgu Secuiesc, toată valea Râului Negru, dar și depresiunea Brașovului.
Jurist de profesie, Vasilica Enea, soția doctorului Enea din Covasna, ne-a explicat că după ce arheologii realizau o parte din săpături și faceau anumite descoperiri, locul era acoperit înapoi cu pământ, așa cum a fost inițial, pentru protecție. De aceea, astăzi, dacă urci la cetate nu se văd ziduri, nu se pot observa prea multe vestigii, așa cum este la alte cetăți dacice.
Ei bine, soții Enea sunt doi români din Covasna care împărtășesc aceeași pasiune pentru istorie și adevăratele valori românești. Ei conviețuiesc în armonie perfectă cu locuitorii de etnie maghiară, care aici sunt majoritari. Munca soților Enea pentru valorile românești din Covasna este cunoscută și apreciată deopotrivă de români și maghiari. Medicul Nicolae Enea a deținut și un mandat de consilier local al orașului Covasna, timp în care a urmărit promovarea valorilor de identitate națională. El a inițiat mai multe proiecte locale, susținut de consilierii români, proiecte ce au fost apoi votate în Consiliul Local al Primăriei Covasna și de consilierii maghiari. Astfel, după cum ne-a spus doamna Vasilica Enea, zilele importante ale culturii române au fost transformate în proiecte prioritare finanțate din bugetul local, fiind astfel alocate diverse sume de bani pentru sărbătorirea Zilei Naționale a României, a Zilei Cetății Zânelor, a Zilei Culturii Naționale, cea a Limbii Române, a Diversităţii Culturale etc.
Prin munca și diplomația doctorului Enea, cu sprijinul Asociației Cultural-Creștine „Justinian Teculescu”, dar și a Consiliului Local Covasna, în anul 2015 a fost ridicat și amplasat bustul lui Avram Iancu în curtea Școlii Generale „Avram Iancu” din Voinești, Covasna. Deși realizările familiei Enea în Covasna sunt multiple, vom reveni la străvechea cetate dacică.
Un centru de putere dacic din Carpații Orientali
În anul 2016, Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei și Muzeul Brăilei „Carol I” au editat o broșură intitulată „Covasna – Cetatea Zânelor – Un centru de putere dacic din Carpații Orientali”, coordonată de arheologii Viorica Crișan, Paul Pupeză și Valeriu Sîrbu. Aici regăsim tot istoricul Cetății Zânelor: „Impresionantă prin amplasare, dar și prin vestigiile din piatră păstrate, Cetatea Zânelor a inspirat de-a lungul timpului admirație și teamă, de numele ei legându-se numeroase povești și legende. Aici, în tradiția locală, ar fi locuit Ileana Cosânzeana și suratele ei, zânele, de unde și denumirea locului. Comorile zânelor, ascunse într-o cămară din inima muntelui, au fost și sunt păzite cu strășnicie de duhul cetății.
Se spune că o dată la șapte ani porțile se deschid și comorile pot fi văzute. Poarta stă deschisă toată noaptea și când cântă cocoșul dimineața, în zorii zilei, atunci poarta se închide și dacă persoana n-a ieșit din cetate rămâne închisă pentru totdeauna. Un cioban s-a dus în cetate, a făcut săpături și a dat de o pivniță în care a găsit aur. Și-a umplut buzunarele dar nu a mai putut ieși decât după ce a depus aurul la loc. Un șarpe supraveghează Cetatea Zânelor. Dacă cineva intră în cetate și dă de comoară, atunci e mușcat de șarpe”.
Autorii broșurii notează că Cetatea Zânelor a atras de-a lungul timpului numeroși căutători de comori, iar urmele trecerii lor sunt vizibile și în ziua de astăzi. Astfel, pe la mijlocul sec. al XIX-lea, cărturarul secui Orbán Balázs a ajuns pe Dealul Cetății pentru a se documenta pentru lucrarea sa intitulată „Ținutul secuilor” și a presupus că este o veche cetate secuiască. Cert este că primele săpături arheologice au avut loc în perioada 1942-1943, sub conducerea arheologului clujean Alexandru Ferenczi care a descoperit pe acropola cetății o locuință realizată din bârne groase din lemn, prinse cu piroane din fier de până la 1m lungime (piesele se află în depozitul Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca). Atunci au fost descoperite o serie de artefacte pe acropolă și pe terasele cetății, care „l-au determinat pe Alexandru Ferenczi să atribuie cetatea dacilor (sec. I a. Chr. – I p. Chr.) și nu secuilor, așa cum o făcuse Orbán Balázs. El amintește, însă, și urme de locuire mai vechi, tracice, din prima epocă a fierului (sec. VIII –VI a. Chr.)”, scrie în broșura îngrijită de arheologii amintiți. Acesta a fost începul primelor cercetări arheologice, iar în anul 1949, istoricul și arheologul Constantin Daicoviciu (fost rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj) a demarat o campanie de săpături în Covasna, iar în urma cercetărilor s-a confirmat cercetarea lui Alexandru Ferenczi, iar raportul arheologic a evidențiat asemănarea dintre Cetatea Zânelor cu cetățile din Munții Orăștiei, zona capitalei Regatului Dac, Sarmizegetusa.
Desigur că cercetările arheologice au continuat și după această perioadă, iar în anul 1968, Zoltán Székely, de la muzeul din Sfântu Gheorghe, a descoperit că: „Platoul, de formă ovală, este înconjurat de un val din lespezi de piatră legate cu pământ, lat de 3 m (…) Terasa I are lățimea de 16 m și este fortificată în partea superioară cu val și zid având fiecare lățimea de 4 m, distanța dintre ele de 1 m și diferența de nivel de 1,50 m. În partea inferioară a fost construit un zid din lespezi din piatră lat de 3 m (…)”, după cum este notat în „Covasna – Cetatea Zânelor – Un centru de putere dacic din Carpații Orientali”.
Pentru a pune în valoare străvechea cetate dacică, localnicii au înființat Asociația Culturală „Cetatea Dacică – Valea Zânelor”, care are ca scop principal stimularea și sprijinirea cercetării și promovării patrimoniului cultural- științific existent în zona cetății Valea Zânelor – Covasna.
Din păcate, însă, mai este de parcurs un drum anevoios pentru ca Cetatea Zânelor să poată fi pusă în valoare ca cea de la Sarmizegetusa, căci demersurile autorităților locale se izbesc de lipsa de fonduri și de ușile închise ale autorităților centrale de la București. În pofida acestor neajunsuri, „din anul 1998 și până în ziua de astăzi cercetările arheologice continuă fără încetare”, ne-a declarat arheologul Paul Pupeză, de la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca. Cercetările au loc în funcție de cum se pot face rost de finanțări, de la diverse asociații ori de la Ministerul Culturii.
Totodată, trebuie menționat faptul că până în prezent „situl arheologic a fost cercetat doar într-o mică proporție (4-5 %). Chiar și în aceste condiții, este cel mai bine documentat sit arheologic de epocă dacică din sud-estul Transilvaniei și singurul de aici în care se fac cercetări sistematice”, după cum am găsit scris pe site-ul Covasna-Cetatea Zânelor (www.cvcz.ro).
Pentru cine nu a ajuns până acum în Covasna, trebuie să notăm că este un oraș situat în sud-estul Depresiunii Târgu Secuiesc, la poalele Munților Vrancei și ai Brețcului. Înconjurat de munți și pământuri fertile, Covasna este un oraș situat într-o zonă cu activitate vulcanică în trecut, renumit astăzi pentru apele sale minerale și mofete (emanații gazoase postvulcanice). Am aflat de pe cunoscutul Wikipedia că numele orașului provine din cuvântul slavon „kvasny”, care înseamnă „dospit, fermentat” (cu referire la apele gazoase de aici). Covasna este totodată și o renumită stațiune balneo-climaterică din România pentru tratarea afecțiunilor cardio-vasculare. Oamenii sunt primitori, iar peisajul pare rupt din poveștile bunilor noștri: pajiști bogate, pe care vezi cirezi de vaci și turme de oi, ogoare întinse străjuite de păduri de brazi, pini, stejari, mesteceni, goruni, răchită sau sălcii, lacuri și multe ape curgătoare. Cu puțin noroc, chiar mergând pe drumurile naționale din zonă poți vedea câte o căprioară timidă, vulpi, urși, ulii, berze (până la venirea toamnei) ș.a.m.d.
Vă invităm, deci, să nu ocoliți în drumețiile voastre Cetatea Zânelor, care este situată pe un deal de la periferia orașului Covasna (cca. 930 m altitudine), între Pârâul Cetăţii şi Valea Mişca. Căci comoara cetății dacice este în sufletul fiecărui român care iubește și prețuiește așa cum se cuvine istoria neamului nostru și sfințește locul pe care calcă cu mândrie, că este urmașul unui neam de viteji…
