Interviu realizat în anul 2015 și publicat în revista HOFIGAL nr. 60 – iunie-august 2018
O VIAŢĂ PETRECUTĂ ÎN LINIA ÎNTÂI, ÎN BĂTĂLIA PENTRU BINELE SEMENILOR SĂI
Pentru fiecare dintre noi într-o accepțiune tacită, măsura timpului propriu se suprapune identic pe drumul parcurs de-a lungul unei vieți, de la naștere până la trecerea în eternitate. Și mai este o măsură pentru care, în funcție de destin, voință și chiar hazard, suntem blamați sau apreciați: faptele.
Adică, acele lucruri care, odată făcute, înseamnă ceva pentru sine, dar mai ales pentru binele semenilor și al comunității.
Pe cartea sa de vizită scria simplu, ing. chim Ștefan Manea, Director general al Hofigal Export Import S.A., parcă prea simplu pentru cineva care de-o viață a fost în “linia întâi”, în bătălia pentru binele neamului său. Ultimul sfert de veac a însemnat un salt peste propria ștachetă de viață. Practic, a metamorfozat timpul în propriul crez, zidind, cărămidă cu cărămidă, o citadelă numită Hofigal în creuzetele căreia, Natura și puterile ei se transformă în sănătate.
Evident că, în mod biologic și cronologic, viața fiecăruia dintre noi, pentru început a presupus o venire pe lume. Referindu-ne la acest moment din viața domnului Ștefan Manea, cel mai veridic izvor de informație și inspirație l-am găsit în volumul intitulat “Cu Ștefan Manea în împărăția plantelor autor fiind scriitorul diplomat Petre Gigea Gorun, un bun prieten și consătean.
Din capitolul “Copilăria și adolescența” aflăm că: ” În ziua de 6 iunie 1937, ora 8.30 în casa lui Eleonora și Aurel Manea, a venit pe lume un băiat, pe care l-au botezat Ștefan. Era o zi de Duminică la care se prăznuia o mare sărbătoare creștinească și anume Rusaliile sau Pogorârea Sfântului Duh.
În comună Goicea Mare, nașterea unui copil este o sărbătoare atât pentru mamă și bărbatul ei, dar și pentru părinții acestora, a rudelor apropiate, a vecinilor, cât și pentru locuitorii din sat…Când copilul a venit în universul pământean, moașa a strigat bucuroasă: este băiat!
Moașa s-a dus în grabă la Aurel, tatăl copilului, care fiind cârciumar avea deja clienți așezați la mese… la aflarea veștii, acesta a spus: Să trăiască! Să-i dea Dumnezeu zile multe și numai bucurie; toate cele bune.
Apoi, adresându-se celor prezenți la mese le-a spus: Un rând la toți, în sănătatea copilului. Aurel Manea, tatăl lui Ștefan Manea, era robit muncii, atât la câmp cât și la cârciumă unde era proprietar. Pe Ștefan l-a pus la treabă de mic, să aibă grijă de animale, să meargă la moară unde măcinau grâu și porumb pentru casă și alte treburi gospodărești ale câmpului, mereu spunându-i: Ca să ajungi om, să fii cineva, trebuie să muncești. Numai așa vei răzbate în viață. El dorea ca pe Ștefan să-l dea să învețe o meserie și nu-l îndemna prea mult să piardă timpul cu cărțile. De aceea Ștefan citea pe furiș, pe câmp, când păzea vitele. L-a primit la școală când nici nu împlinise 6 ani, fiind cel mai tânăr din clasă, fapt ce a făcut ca la 24 de ani să fie inginer, iar la 29 de ani director al unei întreprinderi bucureștene de succes.
După absolvirea Liceului “Frații Buzești” din Craiova, drumurile vieții și ale tinereții îl poartă pe Ștefan Manea spre amfiteatrele Facultății de Chimie industrială din București, Secția Chimie organică, pe care o absolvă în 1961. Încă de atunci tânărul student ulterior proaspăt inginer chimist își creează deja propriul laborator ideatic, împletind cunoștințele proaspăt dobândite din materiile studiate cu experiența copilăriei. Experiența basmelor din bătrâni, a pragmatismului țăranului român și nu în ultimul rând, a descoperirii naturii pas cu pas, la ea acasă, adică pe pășunile, câmpurile și crângurile satului.
Pentru mulți dintre noi, noțiunea de sacrificiu capătă alte dimensiuni, mai ales când e vorba de interesul și binele personal. Au fost însă, de-a lungul timpului, oameni care au ieșit din existența firească și banalul cotidian, asumându-și uneori, chiar cu prețul suprem, sacrificiul de a face ceva care să dăinuie și să aducă bucurie şi bunăstare celorlalți.
Din acest soi uman a făcut parte domnul Ștefan Manea. Altfel, cum ai putea să explici faptul că, după o lungă şi agitată viață profesională, în aprilie 1990, într-o situație națională destul de confuză din punct de vedere politic, social şi economic, se aventurează cu un minim de capital şi pune bazele unei societăți pe acțiuni cu un profil şi cu obiective care erau unice în România.
Şi iată că ambiția sa din copilărie de a cunoaște, dar şi de a cerceta, dorința sa de a fi mai mult decât ar fi vrut tatăl său au fost pentru domnul Ştefan Manea principalul imbold şi resort sufletesc în crearea şi dezvoltarea a ceea ce astăzi poartă denumirea de Hofigal, o companie recunoscută ca lider al produselor naturale din România şi nu numai.
Potrivit filozofiei sale de viață, în deplin acord cu dictonul “Omul trebuie să trăiască în armonie cu Natura” şi mai ales cu eminescianul ”Natura nu minte niciodată; dincolo de existența destul de agitată a unui manager, domnul Ştefan Manea şi-a asumat şi rolul de activist social în lupta cu tot ceea ce este toxic şi nesănătos, promovând spre binele nostru, al tuturor, binefacerile plantelor. A fost mereu în “linia întâi”, nu s-a lăsat doborât de nimic, a avut un crez şi un destin: Binele semenilor săi !
Domnul Ştefan Manea a plecat spre altă viață, dar rămâne etern în inimile, amintirile, conștiința şi recunoștința celor care l-au cunoscut. Un filon de bunătate şi învățăminte fundamental necesare fiecăruia dintre noi. Un frumos şi benefic reper pentru orice generație, dar mai ales pentru cea de mâine.
Personal, sunt mândru şi deosebit de onorat deoarece am reușit, ca împreună, să dăm lumină tiparului un proiect de suflet: Revista “HOFIGAL – NATURA ŞI SĂNĂTATE” ce evidențiază principiile şi reperele unei vieți trăite sub nobila dimensiune a NATURII, PATRIOTISMULUI ŞI CREDINŢEI!
Pentru a reliefa cât mai elocvent resortul pragmatic şi sentimental al domnului Ştefan Manea față de propria sa creație, compania Hofigal, readuce în atenție un interviu, pe care domnia sa mi l-a acordat cu ocazia aniversării a 25 de ani de la înființarea acesteia, publicat în cartea “Dialoguri cu Ştefan Manea despre: NATURĂ, PATRIOTISM, CREDINŢĂ”
-Domnule Director general Ştefan Manea, sărbătoriți în aceste zile de primăvară o frumoasă aniversare. Un sfert de veac de când a luat naștere Compania Hofigal. Cum percepeți acum, după atâția ani, acele momente de început? Şi cum apreciați evoluția acestei societăți, de la o simplă inițiativă personală, la un adevărat brand național?
-Este foarte greu de înțeles sufletește ce s-a întâmplat cu adevărat în tot acest timp. Acum 25 de ani, când m-am hotărât să încep această activitate, eram printre puținii care citiseră despre rolul viitorului medicinei naturale şi despre sistemele enzimatice şi enzime în general. Fiind prieten bun cu mulți oameni cu experiență şi multă carte în domeniu, în principiu, le-am cerut părerea. Ca să fiu sincer, nimeni nu m-a încurajat. Eu însă aveam o convingere fermă, bazată în primul rând pe experiența acumulată până atunci. La 27 de ani am fost director la cunoscută fabrica de medicamente “Biofarm” singura la vremea respectivă care dispunea de secții speciale pentru obținerea produselor naturale. Acolo am dezvoltat o serie de brevete personale; din păcate, ca multe alte capacități de producție, performante la vremea respectivă, această fabrică a avut un destin nu tocmai fericit. Sincer, ca să te apuci de o astfel de activitate cu un profil de producție aproape nou în peisajul economic autohton, era chiar un act de curaj.
Aveam la vremea respectivă două brevete importante şi anume: extracția cinarolului pe care-l obțineam cu rezultate foarte bune din anghinare şi pentru care fabrica “Biofarm” obținuse un contract de export în URSS dinainte de revoluție.
Erau comenzi, cantități la care ei făceau cu greu față. Brevetul meu se concretiza în faptul că evidențiam aplicarea unui procedeu complet nou, anume extracția pulsatorie, o metodă prin care extracția avea un randament dublu față de cea clasică folosită inițial de către “Biofarm”. Prin acest procedeu aplicat de mine obțineam acidul clorogenic şi acidul cafeic din anghinare cu randament dublu, dar cu rezultate greu de crezut; mulți chiar au fost suspicioși şi considerau că folosesc cine știe ce “șmecherii”. Când s-a observat, după mai multe proceduri de verificare, că totul este real, cererea la export a fost mărită cu două sute la sută, dar eu nu am făcut nici o livrare, nu am ieșit pe piața cu acest produs (Anghirol).
La început am vândut numai semifabricate pentru alte produse de extracție (digitalice), în special la “Antibiotice” Iași şi la “Terapia” Cluj. Deci, nu am avut “tupeul” să ieșim în piață cu un produs finit, timp de trei ani, chiar aproape patru. Primul produs al societății noi, denumită Hofigal (Homeopatie-Fitoterapie-Galenice) a fost un produs enzimatic. La vremea aceea nu prea se înțelegea importanța acestui tip de produse. Au fost probleme cu înregistrarea sa la Biroul pentru produse farmaceutice şi naturale. Vorbesc de produsul cu denumirea Redigest. Pentru înregistrarea lui, ca o mică paranteză, m-am dus la un ghișeu unde o domnișoară m-a întrebat: Ce face acest produs? Am răspuns că, în primul rând reglează digestia.
Pentru a simplifica lucrurile ne-a sugerat să îl denumim Redigest şi să-l trecem în categoria produselor de tip supliment alimentar.
În acest mod a apărut primul produs pe piață. Din capul locului, acest produs era integral enzimatic. Reușisem să stabilizez enzimele puiului de găină (pentru că de aici am plecat, de la un studiu făcut de către japonezi).
Aceștia au demonstrat că puiul de găină până la 38 de zile, în plină creștere, are sistemul enzimatic aproape identic cu al organismului uman (puiul fiind omnivor).
Cea mai grea problemă a fost legată de stabilizarea enzimelor respective. În mod deosebit, ca enzime foarte importante în acest produs erau şi sunt, proteaza apoi lipaza şi catalaza. După ce am reușit să fac aceasta stabilizare ce a durat aproape doi ani de zile de cercetare, rezultatele au fost foarte rapide iar încrederea în proprietățile lui curative a crescut spectaculos. Cei care l-au utilizat şi-au rezolvat problemele digestive cu o ușurință pe care medicamentele de sinteză nu o făcuseră până atunci.
Mi s-a dus vestea atât de repede încât după mai puțin de o jumătate de an am început să am cereri de la ambasadori acreditați la noi pentru diverse personalități din țara lor, chiar şi șefi de state. Redigest a devenit produsul prin care Hofigal a început să fie cunoscut.
După această etapă am scos pe piață Redigest plus, pentru că toată lumea şi mai ales cei din domeniul medical se preocupă de problema eliminării metalelor toxice din organismul uman. Noi am venit cu acest produs nou, cu performanțe incredibile, la rezolvarea acestei probleme.
ESTE UN DESTIN Al MEU ŞI MI-L ASUM CU SENINĂTATE
-Vorbeați la începutul interviului de o anumită stare de spirit sufletească. Cum se concretizează? Este o stare de nostalgie, de regret sau de mândrie?
-Evident că sufletește sunt mândru de tot ce am realizat până acum, dar realizările te obliga. Există, după părerea mea, un stres al marilor aniversări. Lumea care mă cunoaște, care știe produsele noastre, se așteaptă la noi rezultate, chiar la miracole.
Primesc zilnic telefoane şi teancuri de scrisori de mulțumire pentru că exist, existăm şi facem ceea ce facem, adică oferim sănătate numai din natură. Este totuși nevoie de un echilibru. Este o mândrie şi o bucurie de moment, o bucurie care mă obliga să continui la fel ca şi până acum. Am o vârstă, împlinesc peste puțin timp 78 de ani. Chiar dacă mi-aș dori să mă retrag, să stau şi eu mai liniștit, nu pot, pentru că realitatea mă obliga să continui. Este față de semenii mei o responsabilitate.
Pot să spun că am semnat chiar un contract pe viață, un contract ce m-a determina să continui şi să sprijin acest domeniu foarte important pentru sănătatea noastră, a tuturor oamenilor de pe planetă, medicina naturală.
Un mic exemplu: acum câteva zile am fost în Ardeal. Acolo, o persoană m-a felicitat şi mi-a spus: “dacă dumneavoastră nu ați mai exista, eu în cel mult trei ani a fi mort! Acum cinci ani medicii îmi dăduseră doar câteva luni de trăit. Produsele dumneavoastră m-au făcut sănătos, sunt viu şi nevătămat”. În momentul de față nu mă gândesc numai la mine, mă gândesc la ceea ce am făcut, la binele pe care l-am făcut, că pot şi sunt obligat ca în continuare să fac acest bine. ?
Şi atâta timp cât poți să faci bine este poate şi mâna întinsă a lui Dumnezeu, dar şi o obligație firească. Este destinul meu şi mi-l asum cu multă seninătate şi luciditate.
MEDICINA VIITORULUI ESTE FĂRĂ ECHIVOC MEDICINA NATURALĂ
-Știu că sunteți un militant activ pentru dezvoltarea şi promovarea medicinei naturale în tratarea bolilor. Care sunt argumentele şi de ce credeți că este nevoie de ceva, în condițiile în care şi la noi şi pe plan mondial sunt dezvoltate noi tehnologii şi noi metode de fabricare a medicamentelor așa zis de sinteză?
-Acum 25 de ani, când m-am hotărât să înființez şi să dezvolt această firmă, eram deja adeptul medicinei naturale. A fost un crez pe care l-am avut încă de pe vremea când lucram ca director la ,.Biofarm”, director la Uzina de Medicamente București, director general adjunct pe Centrală de Medicamente, director general la Combinatul Chimic Giurgiu. M-a preocupat această abordare pentru că în mod firesc, lucrând în domeniu știam ce se întâmplă. Nu am putut să mă împac niciodată cu argumentele care se dădeau pentru a se justifica efectele nocive rezultate din folosirea multora dintre medicamentele de sinteză.
Viața mi-a demonstrat că am avut dreptate. Noile cărți care au apărut, dezbaterile în plan științific din lumea medicinei referitoare la enzime, mi-au confirmat că deși acest domeniu părea unul fabulos şi fantastic, era o realitate şi o necesitate. Așa cum am spus mai înainte, confirmarea supremă a crezului meu că aceste enzime sunt viitorul în menținerea sănătății omului, a venit după ce în urmă a peste doi ani de cercetare şi pionierat tehnologic am venit cu produsul ,,Redigest”.
Deci, a trebuit să înființez o proprie unitate de cercetare. Am adus aici unul din oamenii cu care am lucrat în tinerețe (acum 50 de ani) în cercetare. De la început dânșii au înțeles ce vreau, chiar dacă nu lucraseră în acest domeniu. Treptat, treptat, am găsit soluții şi metode, unele mai originale decât altele. Au urmat noi produse, majoritatea brevetate şi medaliate la Concursuri internaționale, cum ar fi cele de la Bruxelles, Geneva sau naționale, precum cele organizate anual la Cluj, Iași şi București.
Avem în acest sens o panoplie ce ne situează, cu cele peste 75 de asemenea medalii şi trofee, pe primul loc la nivel național şi printre primii la nivel European în domeniul inventicii şi inovației.
Suntem implicați în numeroase teme de cercetare la nivel național şi internaţional, fiind apreciați pentru că nu avem o cercetare “de sertar” ci o aplicăm la nivel de stație pilot apoi, prin transfer tehnologic, în producţie.
Mai mult de 75% din rezultatele cercetării noastre au aplicabilitate în practică şi din acest punct de vedere suntem printre primii în Europa. Imaginați-vă că această activitate managerială, de a susține concomitent producția şi cercetarea, pentru a obține alte noi produse din plante pe care cândva oamenii le considerau “buruieni nu este o treabă ușoară.
Sunt produse cu efecte remarcabile, unele tratând chiar şi boli precum cancerul. Am reușit de-a lungul acestor ani să aduc argumente pentru a se înțelege că de la alimentație, de la digestie pleacă foarte multe boli în organismul uman. Aceasta digestie bună nu poate fi făcută decât cu enzimele pe care le avem inițial în organism. Am descoperit aceste enzime pentru prima dată, acum 20-25 de ani şi în cuticula de pasăre.
Din experiența obținerii primului produs, toate produsele pe care le fabricam sunt realizate la temperaturi mai mici de 42°C – o caracteristică a procesului de producţie ,,Hofigal”. În acest fel nu se distruge sistemul enzimatic din plante.
Viața ne-a arătat că celulele, enzimele vegetale, sunt identice cu cele ale organismului uman. De aici a apărut o știință nouă ,,gemoterapia” care este la limita dintre homeopatie şi fitoterapie. Această nouă ştiinţa demonstrează că un produs gemoderivat are efecte de vindecare la nivelul a cel puţin 40 de boli. Abia în ultimii 10 ani s-a înţeles că noi avem celule de acelaşi tip ca şi arborii, în mai multe organe.
În momentul în care se intervine pe programul genetic celular, celula respectivă trebuie să trăiască, să se înmulțească şi să fie înlocuită în organismul uman, indiferent la nivelul cărui organ este; de aici concluzionăm că această medicină, a naturii, chiar este un miracol. Cum spun deseori, natura poate vindeca absolut toate suferințele omului.
Creatorul a făcut ca orice plantă să aibă un rol şi dacă ne gândim că sunt aproape 300.000 de plante pe pământ şi numai 6.000 sunt studiate, doar 1500 folosite, atunci înțelegem unde ne aflăm cu cercetarea în acest domeniu şi ce potențial oferă. Suntem la început, descifrând din ABC-ul naturii. De aceea medicina viitorului este fără echivoc, medicină naturală.
Din fericire, lumea științifică, lumea medicală, a început să accepte realitatea faptului că nici un medicament de sinteză nu a vindecat definitiv pe nimeni şi nu a eradicat total nici o boală. Un medicament de acest fel înlătura un simptom pentru o perioadă dată dar, în acelaşi timp, face rău unui alt organ (pe când plantele şi extractele din ele sunt o soluție definitivă, ele rezolvând fondul problemei). Mai ales acum se înțeleg mai bine aceste aspecte, de când a apărut medicina vibrațională.
Ca un exemplu, până de curând, când medicina vibrațională nu era cunoscută, existau multe boli care erau tratate empiric, cum ar fi simplă durere de cap sau fibrilațiile inimii.
În mediul rural te duceai la baba Veta care te punea pe un scaun în fața unui dud, pe care îl luai în brațe un anumit timp, urmând după caz un anumit ritual mistico-magic. La final “pacientul” constata că toate aceste dureri dispăreau. De ce? Pentru că, ulterior s-a dovedit că seva dudului are vibrații identice cu ale inimii şi ale organismului uman în general.
Medicina vibrațională ne mai spune că inițial noi, oamenii, nu am fost făcuți să consumăm came şi produse derivate din carne, iar cei care exagerează cu o asemenea alimentație sunt predispuși la un risc foarte mare al îmbolnăvirilor, în special al bolilor canceroase. Recent, un studiu american arata că 85% dintre bolnavii de cancer sunt dintre cei care în meniul alimentar au preponderent carnea. Iată că medicina începe să folosească aceste noi descoperiri de top ale științei moderne pentru a demonstra adevăratele proprietăți curative ale plantelor.
Dau un alt exemplu: sunt iritat de multe ori când văd la televizor reclama la aspirină. Aspirină este cunoscută încă din antichitate. Egiptenii o luau din coajă de salcie cu un anumit rol. S-a dovedit ulterior, pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, cum acționează cu adevărat aspirină, că există o anumită enzimă, cicloxigenaza, pe care aspirina o inhibă. În 1838 a apărut acidul acetilsalicilic (aspirina) de sinteză, care a început cu o producţie industrială uriașă. România avea o fabrică la Oradea, de unde nemții de la Bayer importau mari cantități. Cunosc acest aspect deoarece am coordonat această activitate la un moment dat. Aceasta aspirină alina orice inflamație dar, în acelaşi timp, distruge pe lângă cicloxigenaza şi alte enzime cu caracter antiinflamator, anume prostaglandinele. Acestea se găsesc în fiecare organ din corpul uman. Când aspirină distruge inflamația, ea dereglează concomitent toate organele; ştiinţific s-a demonstrat că aspirina nu poate fi administrată mai mult de 4 zile.
-Cum percepeți viitorul acestui domeniu, luând în calcul piață, interesele de afaceri, profitul, chiar legislația?
-Pentru mine viitorul acestui domeniu este foarte clar. Dacă am face azi o simplă comparație şi am vedea ce s-a întâmplat acum 10 ani, observăm evoluția spectaculoasă a cercetărilor științifice în acest domeniu. Un singur exemplu: la planta Echinacea s-a demonstrat că este posesoare a peste 170 de componente active. Altă dată nu puteai să concepi așa ceva. O analiză de genul acesta în trecut, când lucrăm în cercetare, se făcea destul de greu, empiric şi într-un timp îndelungat. Acum o facem în circa 3-4 minute.
Ştiinţa a progresat mult, mai ales în cercetarea şi evidențierea principiilor active ale plantelor. Foarte rapid se poate demonstra că un produs are capacitate antioxidativă, în mai puţin de două minute; înainte ne trebuia cel puţin o săptămână sau chiar două. Deci, așa cum am mai spus, ştiinţa a progresat foarte mult şi a permis că acest tezaur al naturii să fie cunoscut şi utilizat în mod benefic de către om. Drumul este clar pentru toată lumea, numai cine nu vrea spune că planta cutare sau cutare este o simplă buruiană. Se demonstrează că plantele au un rol fundamental pentru sănătatea organismului uman. Nu întâmplător Uniunea Europeană a interzis folosirea erbicidelor şi a altor produse chimice în agricultură dar revin la Echinacea.
Are acele echinozide cu mare rol protector hepatic, de creștere a imunității organismului la diferite boli şi factori poluanți. Ei bine, în momentul în care un câine a urinat la rădăcina ei, automat ea s-a contaminat cu săruri de amoniu care, după cum bine se știe, au fost folosite masiv ca așa-zise îngrășăminte.
Contaminanții de tip echinozidă se transformă în amide (echinozid amide), deci din substanțe utile organismului se transformă în produse canceroase. În medicină naturală nu trebuie să ai în vedere decât ce a lăsat creatorul pe pământ, adică plantele (spontane sau în cultură) ecologice.
Nu orice plantă poate fi utilizată, ci doar acelea crescute într-un mediu curat şi nepoluat. Un alt exemplu, topinamburul: o plantă pe care noi o utilizăm foarte mult în producţie, ce conferă o substanță numită inulina. Inulina este o polizaharidă a fructozei şi are un grad foarte mare de polimerizare. Multe studii, realizate atât de noi cât şi de alte colective de cercetare demonstrează că inulina poate să extragă orice metal care se găsește în organism. Un alt exemplu, știrul: când frunza lui are 8-14 zile prezintă o activitate antibiotică crescută şi nu are nici un efect secundar nociv, nedorit.
Iată de ce revin şi spun că viitorul medicinei este acesta şi nu altul. Un viitor în care plantele, natura în general, sunt singurele remedii pentru sănătate. Pentru că în întrebarea dumneavoastră ați făcut referire şi la contextul legislativ, am să vă răspund cu o scurtă apreciere. Având în vedere apropiată reducere a cotei TVA de 9% la unele produse alimentare, m-aș bucura dacă în spiritul argumentelor de mai sus ar exista grija pentru o sănătate reală a populaţiei. Guvernul nostru a luat în calcul şi produsele naturale. Fac această remarcă nu din postura de producător ci din aceea a unui om care are o experiență bogată în acest domeniu şi care cunoaște foarte bine efectele acestor produse dar şi din perspectiva reducerii cheltuielilor pentru sănătate. Argumentul este simplu: cu cât ai o populație mai sănătoasă cu atât vor fi mai mari randamentele în muncă şi mai mici cheltuielile cu sănătatea ei.
– Spuneam la început că denumirea de “Hofigal“ este un adevărat brand național. A avut o evoluție spectaculoasă de-a lungul acestei perioade de 25 de ani. Este clar un fenomen, dacă luăm în calcul multiplele realizări, pe de o parte parte şi situația legislativă, politică, socială și economică a României, pe de altă parte, evident tot din această perioadă . Cum explicați?
-Ca să răspund sincer la această întrebare nu pot să dau dovadă de falsă modestie. Eu am avut o șansă în viață. Chiar mai multe. Două au fost primordiale. Pe vremea când am lucrat la lnstitutul de Cercetării Chimico- Farmaceutice am avut ocazia să dau la Politehnica din București un examen cu reputatul profesor Nenițescu. După acel examen, acesta a hotărât să lucrez în institut ca asistent, cu o jumătate de normă, o ocazie uriașă pentru mine de a fi în preajma unor mari dascăli, unde am avut marea șansă de a mă specializa în chimia organică, la secția de chimie farmaceutică.
În plus, am lucrat la ICCF lângă oameni de valoare, cum a fost de exemplu profesorul Flavian Cuiban, un om deosebit de modest care deținea mai multe titluri științifice, și care semna simplu doar cu numele şi prenumele.
Când l-am întrebat de ce nu își menționează titlurile mi-a răspuns că, decât să-l întrebe unul şi altul de unde le are şi cum le-a obținut, mai bine nu şi le trece. Am trăit alături de oameni competenți profesional dar modești, de la care am învățat foarte mult, atât în domeniul de expertiză științifică cât şi ca exemplu de comportament în viața de zi cu zi.
Cu acest bagaj, după revoluție, eram convins că o să reușesc. Dețineam mai multe brevete. Primul pe care l-am folosit a fost cel al fabricării ,,Anghirol-ului, un produs cu efecte de ameliorare a afecțiunilor hepatice. Era un semifabricat, pentru că așa cum v-am mai spus, la început am fabricat doar aceste tipuri de produse. Ca să reușesc să fiu cât mai bine cunoscut nu am făcut în nici un fel rabat la calitate. Am avut încredere în aceste brevete ale mele şi în anumite principii de viață moștenite de la părinţi, din experiența unei copilării petrecute aproape de natură şi de tradiţiile autentice strămoşeşti şi evident, cum am mai spus, de la anii de studiu şi activitate profesională.
-V-ati referit punctual aici la experiența dumneavoastră personală, care după cum se observa a cântărit foarte mult în această ecuaţie de succes. Ce părere aveţi despre oamenii care au fost şi sunt azi alături de dvs.? Care au fost persoanele care v-au susţinut şi va susțin în acest demers de 25 de ani?
– Oamenii cu care am pornit au fost puţini la început, pot să îi număr pe degete. Acum la Hofigal lucrează peste 450 de persoane. Treptat au venit multe alte persoane, pe care le cunoșteam şi care au lucrat cu mine şi înainte de înființarea firmei. Au venit apoi oameni pe care i-am învățat profesie în funcție de cerințele noilor tehnologii, mulți dintre ei fiind tineri dar care astăzi, sunt la vârsta maturității şi au multă experiență în domeniul nostru de activitate. De remarcat că toți acești tineri, dintre care mulți conduc colective mari din sectoare de producţie, au fost susținuți de mine să-şi finalizeze studiile.
Absolut toți au doctorate, sunt cercetători științifici de diferite grade şi specialiști cu o înaltă calificare şi pregătire. Avem şi un număr foarte mare de brevete la care o parte dintre ei sunt coautori, în momentul de față pot să spun că am un colectiv de oameni foarte bine pregătit profesional, cu care am o colaborare de excepție.
-Succint, relatați-ne câteva detalii despre capacitățile de producţie, despre tehnologiile pe care le aplicați.
– Când am demarat activitatea acum un sfert de veac, la vremea respectivă îmi era foarte greu să cumpăr utilajele, care erau lucruri necesare într-o primă instanță. Nu aveam nimic eram cum zicea olteanul…”sărac bâtă”, câștigurile din ceea ce făceam la început erau prea mici ca să pot să-mi cumpăr asemenea utilaje.
Am început cu o anumită categorie de produse şi anume uleiurile volatile. Pentru extragerea uleiurilor volatile am folosit o tehnologie proprie, bazată pe un brevet personal.
Pentru o astfel de tehnologie la vremea respectivă trebuia să ai aparatura şi mecanisme de producţie foarte complexe, dar şi foarte scumpe, numai aparatura de control costa o avere.
Până am reușit. după aproape zece ani, să dețin – consider eu – unele dintre cele mai performante utilaje de profil. am profitat de ajutorul naturii. Aveam atunci 12 vaci. Vaca este animalul care nu paște plante folosite în general la producția de ulei volatil, cum ar fi cimbru, lavanda, busuioc. În momentul în care am pus în practică tehnologia mea de extracţie, după reguli proprii şi foarte stricte, resturile plantelor folosite la procesul de extracție le dădeam la vaci să le mănânce. Dacă vaca mânca deşeurile vegetale, extracția era bine făcută. Este un exemplu ce face trimitere şi la afirmaţiile anterioare, referitoare la armonia şi perfecțiunea care există în natură. Sigur că în condiţiile de azi, când avem în portofoliu peste 450 de produse, majoritatea unicat în domeniu, folosim o tehnologie ultra modernă. Revenind, v-am spus că am început foarte greu, instalațiile erau în aer liber pentru că nu aveam posibilitatea să fac o construcție adecvată.
Aici doresc să fac o paranteză cu multiple semnificaţii, să le zicem de suflet. Pentru a-mi dezvolta producţia am încercat să recuperez din utilajele rămase de la fostul Combinat Chimic de la Giurgiu, multe dintre ele aruncate la fier vechi.
În acest context, un om care nu prea m-a suportat când eram director general la Combinatul de la Giurgiu (avea el motive personale, deci de ordin subiectiv), m-a reclamat şi am fost trimis spre cercetare şi judecată la poliţia din Giurgiu, precum că aș fi furat utilajele de acolo. După mai multe luni am fost chemat la poliţia din București. Acum, este momentul să mulțumesc pentru oportunitate şi respect față de adevăr unor oameni; pentru ajutorul lor ca lucrurile să fie corecte sub toate aspectele, mai ales legal, am să le port respect toată viaţa mea. Este vorba de domnii generali Voicu şi Abraham, binecunoscuţi opiniei publice pentru competenţa lor profesională. Primul era şeful Poliţiei Capitalei, al doilea adjunctul său. Pe mine, dl. gral. Voicu mă cunoștea demult, de când dumnealui avea funcția de căpitan la Miliţia Giurgiu, cum se numea atunci. Colaborând în diverse împrejurări, comandamente şi alte acţiuni specifice timpului respectiv, mă cunoştea foarte bine, îmi ştia caracterul, cine sunt cu adevărat, ba mai mult, într-o împrejurare în care i-am cunoscut soţia, 1-am sfătuit s-o susţină la facultate. M-a ascultat şi pot să spun că după absolvire soţia a devenit o chimistă de valoare excepţională în combinat. Înainte de a da declaraţie la Poliţia Capitalei în legătură cu acele utilaje, s-a făcut în prealabil o anchetă la firmă. Au constatat că acele utilaje au fost luate printr-o procedură corectă, cu plata la zi, că toate actele erau în regulă. Dl. Voicu, care între timp fusese avansat cum am spus ca şef al Poliţiei Capitalei (eu chiar nu ştiam acest fapt), m-a observat când veneam pentru declaraţii chiar la intrarea în instituția pe care o conducea. Era îmbrăcat în civil. Eu nu l-am observat… vă dați seama, eram extrem de emoționat, pentru prima oară eram chemat să răspund unui asemenea demers. M-a salutat şi m-a întrebat de ce mă aflu acolo, i-am povestit despre necazul meu pe scurt. Atunci foarte amabil şi prietenos m-a condus la Dl. Abraham, care avea gradul de locotenent colonel. La fel de amabil şi domnia sa, după ce mi-a ascultat pasul, a dat câteva telefoane pentru a afla detalii despre mersul anchetei. A dispus o nouă verificare, care la final a demonstrat cum se spune…adevărul, adevărat. Respectiv, că nu aveam nici o vină şi că totul a avut loc pe baza unei înscenări grosolane. Dacă acești doi oameni, la vremea respectivă, nu cunoșteau cine sunt şi credeau cele în cele relatate în spiritul faptelor, în mod cert Hofigal nu mai există astăzi. Drept pentru care şi pe această cale, vreau încă odată să le mulţumesc. O să-i respect şi o să-i ţin minte toată viaţa mea.
Ca să închei, trebuie să mărturisesc că societatea pe care am înfiinţat-o acum 25 de ani este o mare mândrie şi o mare reuşită personală. Este așa cum ați spus, după multă muncă, trudă, nopţi nedormite, un fenomen, o formă a succesului nu numai datorită muncii şi curajului meu, ci şi datorită multor alți oameni care mi-au fost alături, de la foşti profesori, colegi de profesie, prieteni, până la cei care lucrează astăzi efectivi în această firmă.
Tuturor le mulţumesc şi îi asigur de respectul meu, de satisfacția personală de a-i fi cunoscut şi colaborat de-a lungul timpului.
Le urez cu multă căldură şi pe această cale o viață lungă, plină de satisfacții şi împliniri.
Firmei Hofigal aceleași succese şi performante!
Avocat /Jurnalist Mihai CHIREA
Director general Romania Adevãratã
Președinte Fundaţia HERON
