Tudor Vladimirescu este una dintre personalitățile gorjene emblematice pentru istoria românilor. Au trecut 201 ani de la măreața lui ridicare și năprasnica lui cădere, avem datoria să păstrăm vie amintirea lui neuitată. A fost conducătorul unei mișcări sociale și armate (Revoluția de la 1821), pentru revendicarea și apărarea drepturilor sociale și economice ale populației care trăia în Țara Românescă.
Acțiunile lui Tudor au influențat desfășurarea evenimentelor în istoria modernă a României. Marele nostru istoric Nicolae Iorga spunea despre Tudor: „Netăgăduit este că era om de inimă. Cine ştie ce ar fi fost într-o altă sferă, într-o altă epocă, cu spiritul mai cultivat, un asemenea om! Avea stofă de om mare, dar timpul, locul şi mijloacele i-au lipsit”. Încă de mic a fost un caracter ager la minte, descurcăreț și curajos. Povețele primite de la bătrânii satului și educația dată de preoții Pârvu Ciuhoi din Vladimir și de părintele Bondoc au pus în inima viitorului revoluționar primele învățături morale și cele dintâi responsabilități sociale autentic creștine.
Dar cum s-a ajuns să se aprindă scânteia revoluției în Țara Românească din 1821?
La începutul anilor 20 din secolul al XIX-lea, războiul care răscolise toată Europa deşteptase diferitele naţionalităţi de pe acest continent, una câte una, din amorţeala în care erau căzute de secole, şi România dorea să scape din ghearele fanarioţilor. Țara Românească, pe vremea aceea, s-a aflat în mâinile unui grup de oameni (Sfatul de Obște, format din marii boieri), care se reunea în jurul domnitorului.
Acestă mișcare socială nu a fost un eveniment izolat în viața comunității românești. A existat o pregătire anterioară, de mai mulți ani, pentru declanșarea revoluției, ce consta în strângerea de fonduri, arme sau hrană, pregătirea unor baze militare special amenajate, parteneriate sau înțelegeri cu unii boieri autohtoni de bună credință, un corp militar foarte bine pregătit.
Mișcarea lui Tudor a pornit din Oltenia și s-a extins în majoritatea principatului Țara Românească. Printre cauzele izbucnirii mișcării sociale se numărau condițiile de muncă foarte grele, abuzurile autorităților locale. La un alt nivel, o parte dintre boieri încercau să pună capăt stăpânirii otomane, în timp ce ce alții doreau să îi alunge pe conducătorii străini (fanarioți). Acțiunile lor aveau la bază puternicul patriotism și conștiință națională. Să rețineți că inițiativa răscoalei armate a românilor nu a aparținut marilor boieri, ci unui lider provincial din Gorj, cu origini sociale modeste, Tudor Vladimirescu.
Costin Scurtu
