România se află în pragul unei realităţi noi, a consacrării unui regat constituţional, apropiat ca statut de variantele occidentale. Era o schimbare „din mers”, care se aplica unei domnii de 15 ani. A fost momentul oportun ca România să adopte un titlu caracteristic Apusului. Camera Deputaților a votat, la 4 mai 1881, bugetul ceremoniilor încoronării și Comitetul Executiv Permanent. Presa şi-a adus contribuţia la dezvoltarea entuziasmului publicului pentru acest eveniment.
Proclamarea regalităţii s-a făcut la 14 martie 1881. Pentru sărbătoarea încoronării au fost consacrate trei zile (10-12 mai 1881) acestor ceremonii. Ele prezintă două mari planuri, al încoronării şi pe cel al sărbătorilor populare.
La 9 mai 1881, se binecuvântează cele două coroane. Regele Carol I de Hohenzollern Sigmaringen a purtat o coroană făurită din oţelul unui tun capturat la Plevna. A fost și încercarea de a se recupera coroana lui Ştefan cel Mare, presupunând că ar exista pe teritoriul Austro-Ungariei, ceea ce ar simboliza dorinţa de a se legitima prezenţa dinastiei străine pe tronul României. Eşecul acestui demers a trimis la ideea coroanei de oţel.
La București sosiseră, pe lângă „deputăţiile” din toată ţara, mii de oameni îmbrăcaţi în straie de sărbătoare; se ridicaseră estrade pe principalele trasee ale serbărilor, iar magazinele şi străzile erau ornate cu steaguri şi ghirlande. Cortegiul care ducea la Mitropolie coroanele, de oţel pentru rege şi de aur pentru regină, avea traseul pe Calea Victoriei, Strada Carol I şi pe Bibescu-Vodă. La Mitropolie, răsunau clopotele şi trâmbiţele, iar alaiul era întâmpinat de toţi înalţii clerici. Regele era catolic, regina luterană, într-o ţară majoritară ortodoxă, s-a avut în vedere o slujbă de binecuvântare, care să respecte credinţa românilor. Seara a avut loc un festin, parade stradale, muzică de fanfară, deplasarea cu torţe a ofiţerilor şi soldaţilor din toate armele.
Ziua de 10 mai 1881 era într-o duminică. Dimineața s-au tras 21 de salve de tun în Bucureşti şi câte 101 de lovituri în judeţele unde existau unități de artilerie. La orele prânzului avea loc plecarea majestăţilor lor de la Palatul Regal, pe traseul Calea Victoriei–Lipscani–Şelari–Calea Rahovei–Bibescu-Vodă, până la Mitropolie. Regele Carol I era echipat în uniforma de ceremonie a unui general de infanterie. El se deplasa călare în fața trăsurii de gală a principesei ce era trasă de opt cai. Acest drum a fost marcat cu 101 salve de tun. Pe toată durata deplasării au bătut clopotele şi s-a auzit muzica militară. Pe traseu erau delegaţiile oficiale din ţară, trupele garnizoanei şi cele ale gărzii naţionale, corporaţiile de meseriaşi, elevii de la liceele publice şi private. În curtea interioară a Mitropoliei se aflau „deputăţiile”, parlamentarii, agenţii diplomatici ai puterilor străine. A fost o ceremonie simplă. La ieșirea din biserică a fost ținut un Te-Deum de mitropolitul primat. Evenimentul avea o încărcătura simbolică între tradiţie și consfinţirea regatului constituţional.
La Palatul regal, coroanele erau duse în Sala Tronului de către cei doi preşedinţi ai Camerelor. Preşedintele Senatului oferea coroana regelui, iar cel al Camerei, plecând un genunchi, prezenta coroana reginei. S-au primit felicitările corpului diplomatic și ale diferitelor delegaţii. De asemenea, în țară, felicitările au fost primite de autorităţile locale.
Serbările oferite publicului se remarcau prin număr, varietate, implicarea unor efective numeroase, perfecta organizare şi desfăşurarea lor pe durata a trei zile. Delegaţii erau invitaţi la banchetul popular, care se organiza în Şoseaua Kiseleff, începând cu orele 15. Petrecerea a fost foarte animată, s-a jucat hora în sunetul muzicii de fanfară, şi-a făcut apariţia regele, care a fost puternic aclamat.
La 11 mai 1881, s-au desfășurat defilările carelor alegorice, care au fost admirate din 27 de tribune publice, s-a stabilit un program riguros al acţiunii etc. Fiecare corporaţie participantă a încercat să ofere o imagine printr-o desfăşurare fastuoasă. Această defilare a oferit o imagine a nivelului dezvoltării economiei României. Seara a adus reprezentaţii de gală, gratuite, la Teatrul Naţional, prilej cu care s-a cântat pentru prima dată „Hora reginei”. Perechea regală şi oaspeţii din Germania au asistat până la orele 22, dar spectacolele au ţinut toată noaptea.
Cea de a treia zi a ceremoniilor avea să fie amânată pentru dată de 13 mai din cauza vremii ploioase. Au defilat trupele prin faţa statuii lui Mihai Bravu şi a urmat focul de artificii.
A fost momentul istoric al naşterii unei tradiţii, respectul pentru simbolurile românești.
Costin Scurtu
Sursa:https://ro.wikipedia.org/wiki/Ceremonia_de_%C3%AEncoronare_a_regelui_Carol_I_al_Rom%C3%A2niei#/media/Fi%C8%99ier:Theodor_Aman_-_Coroana_regala_a_Romaniei.jpg
Sursa:https://ro.wikipedia.org/wiki/Ceremonia_de_%C3%AEncoronare_a_regelui_Carol_I_al_Rom%C3%A2niei#/media/Fi%C8%99ier:Theodor_Aman_-_Coroana_si_sceptrul_regal.jpg
