Numele lui Ciprian Porumbescu este înscris în eternitatea și nemurirea marilor personalități ale culturii neamului nostru românesc. După George Enescu, poate fi considerat unul dintre cei mai talentați și sensibili compozitori români. Deși scurtă, viața sa a fost plină de pasiune și talent creativ muzical de excepție, de suferință și de trăirea unor înalte și profunde sentimente de dragoste și de idealuri patriotice.
S-a născut la 14 octombrie 1853 în Șipotele Sucevei, satul Stupca, pe atunci Bucovina se afla în componența Imperiului Austro-Ungar. Tatăl său, Iraclie Porumbescu, era preot ortodox care l-a educat pe compozitor în spritul valorilor tradiționale creștine și culturale autentic românești. Valori care i-au marcat creațiile muzicale dar și atitudinea și comportamentul său social. Încă din anii copilăriei, Ciprian Porumbescu a arătat o sensibilitate și o apropiere specială pentru muzică. A început studiul muzicii la Suceava și Cernăuți, apoi a continuat la ”Konservatorium fur Musik und darstellender Kunst” în Viena. Pe parcursul acestor studii a descoperit și a intrat în contact cu marile curente muzicale europene și universale. Totuși, opera sa este, în general, marcată de geniul muzical existent în tradițiile culturale și folclorul românesc. A fost unul dintre cei mai faimoși copozitori din vreme sa. Creația sa muzicalaă este impresionantă, cuprinde peste 250 de lucrări. Printre cele mai apreciate sunt: ”Baladă pentru vioară și orchestră”, opereta ”Crai nou” pusă în scenă pentru prima dată în sala festivă a Gimnaziului Românesc din Brașov (astăzi Colegiul Național ”Andrei Șaguna), unde pentru scurtă vreme a fost profesor de muzică (1881-1883). A mai compus binecunoscutul cântec patriotic ”Pe-al nostru steag e scris Unire”, a cărui linie melodică este folosită astăzi de către Albania pentru imnul național ”Hymni i Flamurit”. De asemenea a compus și melodia fostului imn al României ”Trei culori”.
Patriot și militant pentru drepturile sociale și culturale ale românilor din Bucovina, Ciprian Porumbescu a trebuit, din păcate, să suporte rigorile opresive ale regimului autro-ungar. Din cauza sărăciei, el nu s-a putut bucura de o formare muzicală continuă și completă. În perioda studiilor muzicale relizate la Suceava a condus și dirijat corul Societății Culturale ”Arboroasa”. În anul 1871, la aniversarea a 400 de ani de la zidirea Mănăstirii Putna , la festivități, alături de Mihai Eminescu, Ioan Slavici, A. D. Xenopol și alții, participă și Ciprian Porumbescu, care a uimit asistența prin talentul său și minunatele cântece la vioară. La 1 octombrie 1877, membrii Societății ”Arboroasa” au trimis o telegramă de condoleanțe Primăriei orașului Iași din regatul României, cu scopul de a marca cei 100 de ani scurși de la decapitarea domnitorului Grigore alII-lea Ghica, care a refuzat să cedeze teritoriul Bucovinei către statul Austriac. La 15 noiembrie 1877, Guvernatorul Bucovinei, baronul Girolamo de Alesani a ordonat arestarea liderilor societății studențești ”Arboroasa” (printre care și pe Ciprian Porumbescu). Din nefericire, în perioada de detenție, din cauza condițiilor insalubre compozitorul s-a îmbolnăvit de tuberculoza, boalaă care s-a agravat și a contribuit decisiv la moartea prematură la doar 29 de ani.
Un capitol deosebit din viața lui Ciprian Porumbescu este dat de iubirea pasională, dar neîmplinită, pentru Berta Gorgon. Aceasta era fiica pastorului evanghelic Franz Traugott Gorgon din Ilișești. Pentru Berta a nutrit o dragoste pasională. Ea fost muza căreia i-a dedicat mai multe lucrări, printre care se numără piesele pentru voce și pian ”Nocturna” și ”Ich liebe dich” adunate intr-un volum creat și dedicat ei special. Dragostea deosebită pentru Berta și-a pus amprenta asupra altor creații, precum celebra Baladă pentru vioară și orchestră, compusă într-o perioadă marcată de profundă nostalgie și melancolie seentimentală. În ciuda insistenței compozitorului, tatăl fetei a refuzat categoric căsătoria, pretextând diferența confesională dintre cei doi, el ortodox, ea evanghelică-luterană. După acest refuz și al doilea sejur al lui Ciprian la Viena, acestuia nu i-a mai fost permis să o vadă. Situație care l-a răvășit sufletește în mod dramatic și care i-a agravat și boala. Se stinge din viață în casa părintească din Stupca, sat numit azi Ciprian Porumbescu în onoarea sa, sub ochii tatălui său și ai surorii sale, Mărioara, pe 6 iunie 1883, ca urmare a evoluției nefaste a tuberculozei din perioada detenției. Mormântul compozitorului se afla azi în cimitirul satului Stupca, în apropiere de altarul Bisericii ”Sfântul Dumitru” și este inclus pe lista monumentrlor istorice din județul Suceava.
Intreaga sa creație muzicală este parte a curentrului romantic specific timpului în care a trăit, creație de o valoare expresivă și cu o muzicalitate aparte în care se rgăsesc tonalități ți motive ale folclorului nostru românesc, apreciată și azi, fiind un reper important în cultura muzicalaă românească, europeană și universală.
Violeta Dinu
