Text: Mihai Chirea
Bristol este un celebru port și important oraș din sud-vestul Marii Britanii. Istoria sa de peste un mileniu și jumătate cuprinde fabuloase și chiar mitologice evenimente ce au marcat întreaga evoluție istorică a Angliei. Aici l-am întâlnit pe dl. Alin Șerban, managerul general al unui pitoresc și inedit, ca profil și ofertă, restaurant românesc. Fiind ardelean de origine cum alfel să-l fi denumit, în inspirațiile sale, decât simplu și sugestiv: TRANSILVANIA.
Câteva amănunte despre cine este acest român am aflat de la Ioan Claudiu Moldovan, părintele paroh al Bisericii Ortodoxe Românești din Bristol. Domnia sa mi-a vorbit, printre altele, despre împlinirile și neîmplinirile multora dintre românii pe care drumul vieții i-au adus pe aceste meleaguri. Sunt câteva zeci de mii în arealul orașului Bristol și în toată zona de sud-vest a Angliei. Eu am dorit, în principiu, să cunosc conaționali care prin ceea ce realizează în plan economic, financiar, moral și comunitar, reprezintă repere de reușită în contextul unui emigrant român în deplin acord cu valorile și legislația din Marea Britanie. Evident că și în cazul altor conaționali am fost curios să aflu de ce dl. Alin Șerban este o asemenea persoană. După un scurt dialog telefonic am convenit să ne vedem la propria sa creație: Restaurantul TRANSILVANIA . Un spațiu cunoscut, apreciat, și evident căutat de mulți români componenți ai diasporei din Anglia.
Am ajuns în Bristol cu trenuul într-o gară impresionant de mare. Privită din interior, aceasta îți dă senzația că te afli într-o maiestuoasă catedrală anglicană. Din exterior, gara Temple Med și după denumire, dar mai ales din perspectiva arhitecturii sale este similară unui castel medieval ce te duce cu gândul la vremurile istorice dominate de faptele legendare ale Cavalerilor Templieri. În mai puțin de un sfert de oră cu taxiul am ajuns la celebrul restaurant TRANSILVANIA. În prag, pe românește , cu un pahar de vin și o bucată de plăcintă m-a întâmpinat gazda. De la început, prin zâmbetul său curat, prin gesturile marcarte de emoție, Alin Șerban mi s-a lipit de suflet. Are ceva definit prin gesturi și amabilitate din rasa marilor amfitrioni. Scurtul dialog și amabilitățile firești într-o neaoșă limbă românească din Ardeal m-au determinat pentru câteva secunde să uit că sunt departe, la aprope două mii de kilometri de țară, și că mă aflu într-un spațiu generos și firesc. Un spațiu care, prin ceea ce mă înconjura, mă făcea să mă simt în mod autentic ca acasă. M-a trezit din această reverie povestea în sine. O poveste spusă cu o voce caldă, uneori străfulgerată de emoția unor întâmplări a căror persuasiune te duce cu gândul la o ficțiune livrescă.
„Nativ sunt dintr-un sat pitoresc de munte: Comuna Teliu, Jud. Brașov. Dacă stau bine și mă gândesc eu de acolo, sufletește, nu am plecat niciodată. Fizic am plecat din țară în februarie 2004. Am trăit și am lucrat în Italia ca ospătar 12 ani, iar în Anglia sunt de mai bine de patru ani. La început a fost greu. Un timp de încercări și căutări. Am lucrat în diverse locuri. Am făcut curat la o sală de sport, salahor la o firmă de dezmembrări și multe altele. În final m-am angajat ca barman la barul care a activat cândva sub restaurant. Patron era actualul meu asociat Laza Lazarides. Să spun sincer, a fost și este steaua mea norocoasă. Ca barman am avut timp și chiar o generoasă inspirație de a observa că există posibilitatea de a schimba profilul locației din bar în restaurant. Am meditat mult. Apoi mi-am costruit un proiect și cu argumentele pe care eu le-am considerat oportune am purtat o discuție cu dl. Lazarides. Ce doream în esență? Să închirieze spațiul de la etaj și să configurez un restaurant cu profil culinar, ambiental etc. românesc. Acesta a rămas surprins de modul în care un simplu barman are o viziune atât de pragmatică. După multe discuții a acceptat să-mi fie partener la aventura mea. Evident că pentru mine a fost suflul benefic de care aveam nevoie, poate nu financiar ci mai ales că el are, și mi-a demonstrat, în timp, reale valențe în ceea privește bussinesul în acest domeniu. Ideea de a configura profilul restaruantului într-o aură mistică cunoscută de englezi, că Transilvania este un tărâm al legendelor pline de suspas și ireale fenomene mi-a venit din întâmplare. Ca barman, am observat că la etaj este un spațiu nefolosit și generos pentru intențiile mele. Sincer, în noapte, am mers să-l studiez. Am observat că din întuneric o persoană mă tot studia. Nu m-am speriat și chiar dacă nu aveam experiența acestor fenomene incredibile în plan real am redefinit întâmplarea ca pe ceva de bun augur. I-am spus patronului meu și acesta amuzat mi-a spus că de aceea acel spațiu este nefolosit. Atunci mi-am luat inima în dinți și am uzat de noua abordare: dialogul. I-am zis personajului fantomatic: ok prietene, dacă aici îmi voi deschide un restaurant sper să nu vii să-mi sperii clienții! La ușa de la intrare este un manechin care se definește a fi un Dracula suav și amabil. În esență tot Dracula este dar cu o înfățișare mai abordabila. Acest manechin este făcut de mine. Interesant este că de când l-am pus în acel spațiu, personajul misteros, fantoma engleză, nu a mai apărut. Uneori după program, când sting luminile, și rămân doar lumânările de decor, observ că flacăra lor tremură anormal și se stinge ireal fară nici-un fel de influență. Apoi se reaprind înfricoșător. Ca să fiu liniștit mă autosugestionez că totul se întâmplă într-o normalitate firească”.
După acest preambul bulversant am încercat să-l determin pe distinsul meu interlocutor să-mi spună care au fost pașii în noua sa postură de om de afaceri și manager de restaurant cu pretenții. Psihologic, care au fost și sunt trăirile sufletești în actuala ipostază a destinului său?
Pasul cel mare l-a făcut în 2017, când restaurantul a fost deschis. Își amintește că nu a fost ceea ce spera. Clienți puțini și evident costuri financiare mari fară susținere în încasări. A plecat la drum cu 20000 de lire. După o lună aceasta sumă s-a epuizat. Au fost multe întrebări… neputința de a înțelege de ce nu merge. Era disperat și conștient că ceva nu este în regulă, poate lipsa de experiență, poate dorința de a se îmbogăți peste noapte, poate… Multe întrebări și nedumeriri asociate cu o multitudine de frustrări zilnice. A trebuit, în final, să solicite un dialog cu asociatul său, mult mai experimentatul dar și maturul Laza Lazarides. Calm și obiectiv acesta l-a liniștit. A aflat astfel că acest gen de afaceri trebuie să treacă de vicisitudini în primele șase luni. I s-a explicat că trebuie să revină chiar și după denumire la comunitatea de români, cu un număr deloc de neglijat. Așa a făcut. Chiar după șase luni, a avut ideea organizării unei petreceri eminamente românești cu ocazia Sfintelor Sărbători ale Învierii Domnului. Poate că lumina binefăcătoare a acestui eveniment, reîntoarcera la valorile strămoșești, l-au ajutat. Au venit mulți români și… a fost bine și pe românește minunat. De atunci românimea vine. Denumirea localului și structura meniului a fost și este în continuare chemarea și oferta mult apreciată de conaționali. L-a ajutat enorm venirea unchiului său, Petrică Șerban, un maestru bucătar în arta culinară românească, cu precădere cea din Ardeal. Succesul său își mai are rădăcina și în persuasiunea dialogului pe care îl are cu grupurile de români din diaspora engleză constituite pe diverse platforme online. Munca de zi cu zi, imaginația de de a-și concepe și realiza singur reclama, chiar și designul din interiorul restaurantului. Însăși firma de la intrare este rodul imaginației și mâinilor sale. Are un principiu de la care nu abdică, chiar dacă mai sunt și stări nervoase. Respect total pentru clienți, angajați și colaboratori.
Este conștient că mai sunt multe de făcut. A înțeles de la prietenul și asociatul său că succesul nu vine peste noapte. Este nevoie de răbdare, multă muncă și mult respect pentru oricine îi trece pragul. Sunt foarte mulți români care au venit și vin să se bucure de mâncarea și ambianța autentică. Spre marea sa satisfacție sunt din ce în ce mai mulți britanici care vin și sunt uluiți de gastronomia noastră românească. Restaurantul românesc TRANSILVANIA din Bristol U.K. este locul ales de mulți români la evenimente importante din viața lor: cununii, botezuri, onomastice, marile sărbători religioase și naționale. Este, fară doar și poate, o autentică oază de românism creată prin perseverența, patriotismul, credința și sufletul ales al unui român de succes care se numește simplu și românește: Alin Gheorge Șerban. Mult succes!
